lunedì 17 luglio 2017

SICANIA BEDDA

Sabatu sira Diu lavàu li manu
stancu, cu lu duluri nni lu schinu,
ca dannu vita a l'universu sanu
ci travagghiò se'jorna di cuntinu.

'Na  nuvulidda si furmò divanu,
e 'na stidduzza addivintò cuscinu,
'u suli cupirtedda di Buranu,
'a luna linzuleddu mistu linu;

lu ventu fici 'a vuci di supranu,
lu mari pizzicò lu minnulinu,
'ntunò l'arcubalenu'u marranzanu,
fici di prima 'a terra cu viulinu;

poi l'angiuliddi e stu cuncertu arcanu
cantaru 'a ninna nanna a lu Divinu
ca pi dda vota fu n'essiri umanu
durmennu tutta 'a notti a sonnu chinu.

Appena si svigghiò nni lu matinu,
ci parsi c'hava fattu 'n sognu stranu,
pinzò di cuntrullari ddà vicinu
e in ogni locu 'nta lu munnu sanu;

c'era 'n puntinu 'n mezzu di lu mari,
ca sulu iddu lu putia vidiri,
ddu sognu 'ncuminciò a divintari
'na terra tutta 'nciuri a nun finiri;

sintènnu tanti raffinati oduri
dda meravigghia la vulia capiri,
taliannu tutti 'nsemi ddi culuri,
l'Onnipotenti nun sapia chi diri,

chi paraddisu! Fu chiddu ca pinzàu,
nun pari veru a mia ca sugnu Diu;
ci fici 'na carizza e la vasàu,
cu l'acqua di lu mari 'a binidiu.

Poi dissi cu la so pussenti vuci,
Sicania ti vattiu, terra d'amuri,
unni ogni cosa nasci e riproduci
li megghiu frutti e profumati ciuri

e vui sicani ca li figghi siti,
vi raccumannu, nun la ruvinati!
Guditivilla mentri ci l'aviti.
Nautra matri? No … nun la truvati

     SANTO GRASSO