lunedì 27 gennaio 2014

QUANNU BETTA FILAVA

La  zza  Bittidda, cu la rocca acciancu
tra l'annatu e la porta sta assittata.
la iffula di linu, brunnulidda,
cu arti a la rocca firriata
pari na testa di donna pilata
chi si prisenta bedda pittinata.
< Gesù > dici  Bittidda rassignata
e si pripara a la prima firriata;
si vagna li du irita a la vucca
ed accumencia la longa vugghiata:
sputazza e ghirita, irita e sputazza,
a lu curchiddu la teni agganciata.
N'capu la coscia  arruzzulia lu fusu
( mentri occhi e manu segui la ballata )
E 'nterra arriva, siccu, allampanatu .....
firria, s'incanta, gira mafiusu,
firria, perdi li sensi, sveni, sveni ....
ma la za Betta 'mprescia
lu pigghia pi la cura e lu tratteni.
Poi duci duci agghiummunia a lu fusu
la vugghiata di filu già turciutu;
e iddu, 'nta stu ballu favulusu,
metti lu panzuneddu sempri 'nzusu.
Maria Favuzza


Nessun commento: