lunedì 5 ottobre 2015

LU VENTU BINIRITTU

Lu ventu ca si parti di luntanu
Pi' veniri a canciari 'st'aria antica,
mi pari comu quannu, 'nna la vita,
arriva ddu mumentu tantu attisu
ca servi a rinnuvari i sintimenti
di cu' la vita sua voli canciari.

Mi pari comu quannu, picciutteddu,
trimannu aspittava lu Natali,
pì' sentiri li ciavuri d''a festa,
pi' essiri cchiù bonu, cchiù curdiali;
pì' fari 'a littricedda a lu papà
e diricci: "Pirdunu, nun lu fazzu cchiù".

E mentri chiovi 'st'acqua a celu apertu
E sugnu a lu riparu 'nta me' casa,
tinennu supra 'ì gambi lu cchiù nicu
e lu cchiù granni finisci la littura,
taliannu a me' muggheri ca travagghia
cuntentu sugnu di 'sta me' vintura.

Lu ventu ca canciò li sintimenti
Vinnì 'nta la me vita tempu fa,
e dissi a tutti ca li me' turmenti
avevanu a finiri, e accussì fu.
Salvatore Corrao

Nessun commento: