lunedì 16 febbraio 2015

LU CARUSEDDU RUTTU

Un omu di famigghia arritirata,
essennu pì sfurtuna puvureddu,
avia 'na figghia schetta assistimata,
chi tinia novu un beddu caruseddu.
Campannu cu la misira jurnata,
ogni tantu ci dava un sordiceddu,
l'accurdava cu li sordi spicci,
nun ci facia passari mai capricci.

La picciuttedda sula, sennu uziusa,
un picciottu si misi a praticari,
virennula d'affettu bisugnusa,
di notti spissu la ia a truvari.
Sennu 'nnuccenti di l'amuri illusa,
cu l'acidduzzu la 'nsignau a jucari,
e jucannu, jucannu cu l'aceddu,
si fici rumpiri lu caruseddu.

Jo vi cunsigghiu chi li caruseddi,
cu' l'avi l'avi a teniri sarvati,
chi 'nta li casi di li puvureddi,
li caruseddi novi su' apprizzati.
'Nzignativillu li signurineddi,
chi chiddi rutti nun su' chiù circati,
circati di nun jucari cu l'aceddi,
chiddi c'un siti ancora maritati.

Nun sunnu cosi chi piacinu a tutti,
 iri circannu caruseddi rutti.
Fontana Antonino


Nessun commento: