lunedì 28 febbraio 2011

NUN C’E’ BISOGNU DÌ SPIRTIZZA


Nn’aiu canusciutu omini sperti,
chi hannu fattu la terra trimari,
haiu vistu puru tiratura scerti,
chi li cunigghia, si fannu scappari.
E ‘nta li tanti, ‘mmezzu li diserti,
cu gran spaventu si vannu a ‘nfilari,
arrestanu a la fini a vucca aperta,
cu li manu vacanti a talieri.
‘Unn’è sempri chi giova la spirtizza,,
‘nzignativillu tutti, amici cari,
e ci nn’è testi chini di munnizza,
ch’a modu d’iddì  sannu arraggiunari.
‘Un sannu chi la vita ci l’appizza,
ch’un travagghia  e si nni va a rubbari
finisci comu un pisci ‘nta la rizza
chi ‘ncagghia e nun si po’ cchiù schirchigghiari.
Quantu voti lu dicu e lu ripetu,
ch’è duci lu panuzzu travagghiatu,
all’omu tintu, ch’avi lu scuetu,
chi sbagghia e a travagghiari ‘unc’è  ‘nsignatu,
a cu’ di dunni passa lassa lu fetu,
chi di l’umanità unn’è stimatu.
E ‘n’autra cosa  puru vi ripetu:
a la genti tinti nun ci stati a latu.
ANTONINO FONTANA

Nessun commento: